Pentru că , atunci cand oamenii pleaca de langa noi, nu suntem niciodata siguri că îi vom vedea, sau că îi vom mai vedea neschimbați.
(Obsesia lui Anil, Ondaatje)
Cartea asta se poate citi foarte ușor în câteva ore. Dar mă întreb dacă e bine să ne permitem o atitudine ca asta față de Ondaatje.
Moartea preocupă pe oricine.
Moartea vă va părea altfel după ce ați citit Obsesia lui Anil.
Nu cred că am câștigat ceva cu fiecare lectură.
Cred că cele mai valoroase au fost, din contră, cele pe care nu le-am folosit, cele care m-au făcut să pierd ceva.
Ce vreau sa fac acum, e să forțez nota și să spun că noi înșine plecăm de lângă noi uneori. Pentru asta trebuie doar un catalizator bun.
Ultimul de dinainte de Anil a fost pentru mine Cvartetul.
Sunt tristă, pentru că mă tem să nu fie ultimele.
Deloc din cauza preocupării pentru mai sus amintitul subiect, ci pentru că de bună voie am părăsit această variantă de a fi, si nu știu dacă poate fi menținută part-time.
